icnitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ICNITÚRĂ, icnituri, s. f. Geamăt scurt și adânc; icnet. –
Icni +
suf. -tură.icnitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)icnitúră s. f.,
g.-d. art. icnitúrii; pl. icnitúriicnitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ICNITÚRĂ, icnituri, s. f. Icnet. —
Icni +
suf. -tură.