icnire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ICNÍRE, icniri, s. f. Acțiunea de
a icni și rezultatul ei; geamăt scurt. –
V. icni.icnire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)icníre s. f.,
g.-d. art. icnírii; pl. icníriicnire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ICNÍRE, icniri, s. f. Faptul de
a icni; geamăt scurt. —
V. icni.