icni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ICNÍ, icnesc, vb. IV.
Intranz. 1. A geme, a gâfâi adânc și scurt (din cauza efortului, a unei izbiri, a durerii).
2. A produce sunetele caracteristice sughițului, vomitării etc. – Din
bg. iknah.icni (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)icní, icnésc, vb. IV (pop.)
1. a se forța să verse; a vărsa.
2. a sughița.
3. a râgâi.
4. a suspina; a geme înăbușit, cu ciudă și necaz; a scoate gemete scurte de durere.
icni (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)icní (icnésc, icnít), vb. –
1. A sughița, a suspina, a geme. –
2. A gîfîi, a respira greu în momentul în care se face un efort. –
3. A face un efort. –
4. A se sforța să vomite. –
Var. igni, hicni, hucni. Probabil creație expresivă, pe baza lui
(h)ic, care exprimă ideea de gîfîială sau de sughiț, cu
suf. de asemenea expresiv, -
ni (Tiktin). Coincide cu
bg. ikam, aorist
iknah (după DAR și Candrea,
bg. este sursă a cuvîntului
rom.),
rus. iknutĭ „a sughița”,
cf. sl. lakati (Cihac, II, 151). Scriban presupune un
sl. *
iknǫti, izvor al
rom. și al
bg. Pare a fi cuvînt identic cu
hegni, vb. (a se da înapoi). –
Der. icneală, s. f. (sughiț).
icni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)icní (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. icnésc, imperf. 3
sg. icneá; conj. prez. 3
să icneáscăicni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ICNÍ, icnesc, vb. IV.
Intranz. 1. A geme, a gâfâi adânc și scurt (din cauza efortului, a unei izbiri, a durerii).
2. A produce sunetele caracteristice sughițului, vomitării etc. — Din
bg. iknah.icnì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)icnì v. Mold.
1. a-i veni să verse;
2. a sughița, a geme scurt:
acuș icnește, acuș suspină CR. [Bulg. IKAM (IKNA), a sughița].