ichilic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ICHILÍC, ichilici, s. m. 1. Veche unitate de măsură de capacitate, egală cu 50 de dramuri.
2. Monedă de argint turcească, care a circulat în țările române, în prima jumătate a
sec. XIX. – Din
tc. ikilik.ichilic (Dicționaru limbii românești, 1939)ichilíc m. (turc.
ikilik, d.
iki, doĭ).
Vechĭ. O monetă turcească care valora 2 leĭ, ĭar la 1822 la noĭ 4 leĭ (Iorga, Negoț. 226). O măsură egală cu 50 de dramurĭ. – Și
echilác.ichilic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ichilíc s. m.,
pl. ichilíciichilic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ichilic n. măsură de 50 de dramuri de vin:
dau câte un ichilic la toți frații FIL. [Turc. IKILIK, vas conținând două măsuri (din IKI, două)].
ichilic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ICHILÍC, ichilici, s. m. 1. Veche unitate de măsură de capacitate, egală cu 50 de dramuri.
2. Monedă de argint turcească, care a circulat în Țările Române, în prima jumătate a
sec. XIX. — Din
tc. ikilik.