ibâncă - explicat in DEX

ibâncă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IBÂNCĂ, ibânci, s. f. (Reg.) Pătură (care se așterne pe spinarea cailor). – Et. nec.

ibâncă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ibấncă (reg.) s. f., g.-d. art. ibấncii; pl. ibấnci

ibâncă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ibâncă f. așternut ce se pune sub șea. [Origină necunoscută].

ibâncă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IBẤNCĂ, ibânci, s. f. (Reg.) Pătură (care se așterne pe spinarea cailor). — Et. nec.