iavașà - explicat in DEX

iavașa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IAVAȘÁ, iavașale, s. f. Instrument în formă de clește sau de laț, folosit pentru stăpânirea animalelor, prin strângerea buzei superioare sau urechii, când sunt supuse la anumite tratamente dureroase. – Din tc. yavaș.

iavașa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
iavașá s. f., art. iavașáua, g.-d. art. iavașálei; pl. iavașále, art. iavașálele

iavașà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
iavașà f. 1. clește de apucat nasul calului când se potcovește; 2. fig. păcălit, ținut în frâu: acum ești cu iavașaua de nas ISP. [Turc. YAVAŠA]; 3. ochelari: puneți iavașaua și citește.

iavașa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IAVAȘÁ, iavașale, s. f. Instrument în formă de clește sau de laț, folosit pentru stăpânirea animalelor, prin strângerea buzei superioare sau urechii, când sunt supuse la anumite tratamente dureroase. — Din tc. yavaș.