iavaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IAVÁȘ adv. (
Fam.; în
loc.)
Iavaș-iavaș = încet, binișor, fără grabă. – Din
tc. yavaș.iavaș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)iaváș adv. – Încet, binișor, fără grabă.
Tc. yavaș (Löwe 21; Lokotsch 946; Graur,
GS, VI, 332),
cf. ngr. γιαβάς,
alb. javaš. Se folosește frecvent cu reduplicare,
cf. agale.iavaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IAVÁȘ adv. (
Fam.; în
loc.)
Iavaș-iavaș = încet, binișor, fără grabă. — Din
tc. yavaș.