iască (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IÁSCĂ s. f. Nume dat mai multor ciuperci parazite în formă de copită de cal, uscate și tari, care cresc pe trunchiul arborilor și care, tratate special, erau folosite, în trecut, la aprins focul sau, în medicina populară, ca hemostatic
(Fomes și
Phellinus). ◊
Expr. A se face iască =
a) a se usca;
b) a slăbi foarte mult. –
Lat. esca „hrană; medicament”.