hurcă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))HÚRCĂ, hurci, s. f. Ladă de lemn, cu fața superioară în formă de ciur și cu fundul puțin înclinat, servind la concentrarea nisipurilor sau a minereurilor aurifere sfărâmate în șteampuri.
hurcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)húrcă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. húrcii; pl. hurci