huo (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÚO interj. Strigăt care exprimă indignarea, revolta sau aversiunea față de cineva sau de ceva; huideo. ◊
Expr. A lua (pe cineva)
cu huo = a huidui (pe cineva). – Onomatopee.
huo (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)húo interj.hŭo (Dicționaru limbii românești, 1939)hŭo, interj. de batjocură. V.
huĭdeo.