hun (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HUN, huni, s. m. Persoană dintr-un neam mongolic care, în
sec. IV-V, a pătruns până în apusul Europei, trecând și prin țara noastră. – Din
fr. Huns, lat. Hunni.hun (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hun s. m.,
pl. huni