huludeț - explicat in DEX

huludeț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HULUDÉȚ, huludețe, s. n. Fusul țevii de la suveica războiului casnic de țesut. [Var.: huduléț s. n.] – Et. nec.

huludeț (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
huludeț (huludéțe), s. n. – 1. Fusul țevii de la suveica războiului de țesut. – 2. Dop. – Var. hludeț, huduleț. Sl. chludŭ „vergea” (Cihac, II, 144; DAR); ultima var. indică o încrucișare cu hudub-.

huludeț (Dicționaru limbii românești, 1939)
huludéț și huduléț n., pl. e (rus. holodéc, cotor, sparanghel; vsl. hlondŭ, vargă. V. hluj). Mold. Fălcăleț. Arbiŭ, pistonu cu care băĭețiĭ împing cîlțu în pușca de soc. Prah. Bățu din mijlocu suveĭciĭ la războĭ. – Și hurdulete m., pl. țĭ (Rn.).

huludeț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
huludéț s. n., pl. huludéțe

huludeț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
huludeț n. 1. Mold. bețișorul ce ține țeava în suveică; 2. cuiul din urechile proțapului. [Rus. HOLODEȚŬ, cotor].