hulpav (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÚLPAV, -Ă, hulpavi, -e, adj. (
Reg.; adesea adverbial) Foarte lacom la mâncare; mâncăcios. [
Var.:
hâlpav, -ă, hâlpov, -ă adj.] –
Cf. bg. hlapam, scr. hlapiti.hulpav (Dicționaru limbii românești, 1939)húlpav, V.
hîlpav.hulpav (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)húlpav (
reg.)
adj. m.,
pl. húlpavi; f. húlpavă, pl. húlpavehulpav (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hulpav a. și adv. V.
hâlpav.