hulitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HULITÓR, -OÁRE, hulitori, -oare, s. m. și
f. Persoană care hulește; calomniator. –
Huli +
suf. -tor.hulitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hulitór (rar)
s. m.,
pl. hulitórihulitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hulitor a. și m. care hulește.