huiduitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HUIDUITÚRĂ, huiduituri, s. f. Acțiunea de
a huidui și rezultatul ei; huiduială. [
Pr.:
-du-i-] –
Huidui +
suf. -tură.huiduitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)huiduitúră (-du-i-) s. f.,
g.-d. art. huiduitúrii; pl. huiduitúri