huiduială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HUIDUIÁLĂ, huiduieli, s. f. Acțiunea de
a huidui și rezultatul ei; huiduitură. [
Pr.:
-du-ia-] –
Huidui +
suf. -eală.huiduială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)huiduiálă s. f.,
g.-d. art. huiduiélii; pl. huiduiélihuiduĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)huiduĭálă f., pl.
ĭelĭ. Acțiunea de a huĭdui, strigătu de
huideo.