huduleț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HUDULÉȚ, hudulețe, s. n. V. huludeț.huduleț (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)huduléț (huludéț), s.n. (reg.)
1. bețișorul ce ține țeava în suveică.
2. cuiul din urechile proțapului la car.
huduleț (Dicționaru limbii românești, 1939)huduléț, V.
huludeț.huduleț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)huduleț n. Mold. V.
huludeț: peste gălbeneală huduleț CR.