hrănacĭ - explicat in DEX

hrănaci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
hrănáci (înv.) adj. m., f. sg. și pl. hrănáce

hrănacĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
hrănácĭ, -ce adj., pl. tot așa (d. hrană). Care se hrănește (mistuĭe) bine. Rar. Hrănitor, care dă hrană (uneĭ ființe, uneĭ mașinĭ).