hrănaci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hrănáci (
înv.)
adj. m.,
f. sg. și
pl. hrănácehrănacĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)hrănácĭ, -ce adj., pl. tot așa (d.
hrană). Care se hrănește (mistuĭe) bine.
Rar. Hrănitor, care dă hrană (uneĭ ființe, uneĭ mașinĭ).