hrincuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) HRINCÚȚĂ,hrincuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui hrincă. – Hrincă + suf. -uță.
hrincuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) hrincúță (reg.) s. f., g.-d. art. hrincúței; pl. hrincúțe