hramă (Dicționaru limbii românești, 1939)
hrámă, V. mahramă.
hramă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
hram(ă) n. și f. un fel de catifea și învelitoare făcută din ea: hram așternut peste rogojini BELDIM., masă cu învelitoare de hram(ă) OD. [Și ihram: Turc.].