hram (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HRAM, hramuri, s. n. 1. Patronul unei biserici creștine;
p. ext. serbarea patronului unei biserici.
2. (
Pop.; în
expr.)
Ce hram porți (ori
poartă) sau
ții (ori
ține)
? = ce fel de om ești (sau este)? – Din
sl. hramŭ.hram (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)hram, hrámuri, s.n. (reg., înv.) învelitoare de pat din catifea.
hram (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)hram (hrámuri), s. n. –
1. Închinare a unui lăcaș de cult. –
2. Patron al unei biserici. –
3. Serbare a patronului unei biserici.
Sl. chramŭ „casă, templu” (Cihac, II, 142),
cf. rus. chram „biserică”.
hram (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)hram (hrámuri), s. n. – Pătură, învelitoare. –
Var. hramă. Tc. ikram „covor” (Tiktin; DAR).
hram (Dicționaru limbii românești, 1939)1) hram n., pl.
urĭ (vsl.
hramŭ, bg. rus.
hram, templu, biserică). Ziŭa aniversară [!] a sfîntuluĭ căruĭa ĭ-e dedicată o biserică, ziŭa bisericiĭ:
această biserică are hramu sfîntuluĭ Ion. Sărbătoarea acesteĭ zile.
hram (Dicționaru limbii românești, 1939)2) hram n., pl.
urĭ (turc.
ihram).
Vechĭ. Un fel de plĭuș [!]. Macat din asemenea plĭuș. – La Od.
hramă f., pl.
e și
ămĭ.hram (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hram s. n.,
pl. hrámurihram (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hram n.
1. biserica, în raport cu patronul ei:
hramul sfântului Gheorghe; 2. ziua aniversară a patronului:
slujind un episcop de hramul bisericii CR. [Slav. HRAMŬ, biserică].