hotărnicie - explicat in DEX

hotărnicie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HOTĂRNICÍE, hotărnicii, s. f. Fixare, pe bază de măsurări, a hotarelor (unei regiuni, unei proprietăți etc.). – Hotarnic + suf. -ie.

hotărnicie (Dicționaru limbii românești, 1939)
hotărnicíe f. Delimitare, fixare de hotare.

hotărnicie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
hotărnicíe s. f., art. hotărnicía, g.-d. art. hotărnicíei; pl. hotărnicíi, art. hotărnicíile

hotărnicie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
hotărnicie f. fixarea hotarelor unei moșii: termen de hotărnicie.