horpăĭ - explicat in DEX

horpăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HORPĂÍ, horpăiesc (hórpăi), vb. IV. Tranz. (Reg.) A sorbi cu zgomot mâncarea, mai ales lichidele. – Horp + suf. -ăi.

horpăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
horpăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. hórpăi/horpăiésc, imperf. 3 sg. horpăiá; conj. prez. 3 să hórpăie/horpăiáscă

horpăĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
hórpăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (ung. hörpölni, szörpölni, rudă pin [!] sunet cu rom. a sorbi). Est. Sorb cu mare zgomot (ca ghĭorlaniĭ). – Și leórpăĭ. V. clefăĭ.

horpăì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
horpăì v. Mold. a sorbi. [Onomatopee: horp ! horp ! CR.].