horp (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HORP interj. (
Reg.) Cuvânt care imită zgomotul pe care îl face cineva când soarbe dintr-o dată și repede. – Onomatopee.
horp (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)horp interj. – Exprimă zgomotul produs cînd se bea. Creație expresivă,
cf. hap, leorp. –
Der. horpăi (
var. hărpăi, horpoti),
vb. (a sorbi, a înghiți cu zgomot);
horpăială, s. f. (acțiunea de a bea).
horp (Dicționaru limbii românești, 1939)horp, interj. care arată horpăĭala (est).
horp (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)horp (
reg.)
interj.