hornar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HORNÁR, hornari, s. m. Coșar
2 (
1). –
Horn +
suf. -ar.hornar (Dicționaru limbii românești, 1939)hornár m. (d.
horn).
Est. Curățitor de hornurĭ (coșar, urloĭer).
hornar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hornár s. m.,
pl. hornárihornar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hornar m. Mold. coșar.