horiște (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HORÍȘTE, horiști, s. f. (
Reg.) Rotocol mare de fân, adunat din poloage
1 ori risipit din căpițe ca să se usuce; horitură. –
Horă +
suf. -iște.horiște (Dicționaru limbii românești, 1939)hóriște f. (bg.
horište, locu de horă). Horeală, fînu adunat în prejur [!] p. horire.
horiște (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)horíște (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. horíștii; pl. horíști