honipsi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HONIPSÍ, honipsesc, vb. IV.
Tranz. (Rar) A mistui. ◊
Expr. A nu putea honipsi pe cineva = a nu simpatiza, a nu putea suferi pe cineva. – Din
ngr. hónevsa, -psa (
aor. lui
honévo).
honipsi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)honipsí (honipsésc, honipsít), vb. – A suporta, a îngădui.
Ngr. χωνεύω, aorist ἐχώνευσα (Scriban,
Arhiva, 1913; DAR; Gáldi 195).
Sec. XIX,
înv.honipsi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)honipsí (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. honipsésc, imperf. 3
sg. honipseá; conj. prez. 3
să honipseáscăhonipsì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)honipsì v. a suporta:
să nu-l mai văd în ochii mei, că nu-l pot honipsi CAR. [Origină necunoscută].