hon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HON, honuri, s. n. Sculă așchietoare alcătuită dintr-un corp rotativ de oțel pe care sunt fixate mai multe pietre abrazive și care este utilizată la finisarea suprafețelor cilindrice interioare ale pieselor metalice. – Din
engl. hone.hon (Dicționar de neologisme, 1986)HON s.n. Unealtă așchietoare alcătuită din mai multe bare abrazive, dispuse simetric în jurul unui ax central. [< engl.
hon].
hon (Marele dicționar de neologisme, 2000)HON s. n. unealtă așchietoare formată din mai multe bare abrazive, dispuse simetric în jurul unui ax central. (< engl.
honn)
hon (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HON’AMI [honémi],
Kōetsu (1558-1637), caligraf și pictor japonez. Cunoscut prin lucrări de caligrafie, ceramică, incrustații pe obiecte lăcuite și pentru încercarea de revigorare a tradițiilor clasice de la Curtea imperială.
hon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hon s. n.,
pl. hónuri