holocrin (Dicționar de neologisme, 1986)HOLOCRÍN, -Ă adj. (
Despre secreții exocrine) Care, împreună cu celula secretorie, formează elementele componente ale secreției glandulare. [< fr.
holocrine, cf. gr.
holos – întreg,
krinein – a secreta].
holocrin (Marele dicționar de neologisme, 2000)HOLOCRÍN, -Ă adj. (despre glande) al cărei produs de excreție este eliminat prin dezintegrarea întregii celule glandulare. (< fr.
holocrine)
holocrin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)holocrín (-lo-crin) adj. m.,
pl. holocríni; f. holocrínă, pl. holocríne