holdă - explicat in DEX

holdă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HÓLDĂ, holde, s. f. Câmp semănat cu același fel de plante (în special cereale); (mai ales la pl.) semănăturile de pe acest câmp, mai ales de grâu; lan. – Din magh. hold „iugăr”.

holdă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
hóldă (hólde), s. f. – Cîmp semănat, lan. Mag. hold „măsură, baniță” (Cihac, II, 506; Gáldi, Dict., 92).

holdă (Dicționaru limbii românești, 1939)
hóldă f., pl. e (ung. hold, o măsură agrară de suprafață, d. germ. halde, pripor, deal; pol. holda, deal metalifer). Lan, semănătură, cîmp semănat cu cereale.

holdă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
hóldă, -e, s.f. – Câmp semănat, lan: „Eu holda nu am gătat” (Papahagi 1925). – Din hold „iugăr” (< magh. hold).

holdă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
hóldă s. f., g.-d. art. hóldei; pl. hólde

holdă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
holdă f. Mold. 1. câmp semănat; 2. pl. semănături, mai ales de toamnă. [Ung. HOLD (din nemț. Halde, ponor)].