holcă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))HÓLCĂ s. f. (
Reg.) Zgomot, gălăgie. –
Ucr. holka.holcă (Dicționaru limbii românești, 1939)hólcă f., pl.
ĭ (rus.
gólka, huĭet).
Est. Rar azĭ. Hărmălaĭe, gălăgie, tumult.
holcă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)hólcă, s.f. – Zgomot mare, gălăgie, larmă (ALR 1969: 71). – Din ucr. golka (MDA).