holbat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HOLBÁT, -Ă, holbați, -te, adj. (Despre ochi) Care este căscat, boldit, zgâit, bulbucat, boboșit, bolboșat; (despre ființe) cu ochii căscați. –
V. holba.holbat (Dicționaru limbii românești, 1939)holbát, -ă adj.
Est. Ochĭ holbațĭ, tare deschișĭ de frică, mirare orĭ prostie.
Om holbat, cu ochiĭ holbațĭ.