hoardă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HOÁRDĂ, hoarde, s. f. 1. Grupare în care erau organizate popoarele nomade mongole primitive.
2. Ceată, bandă de oameni care pradă și pustiesc;
p. ext. armată cotropitoare. [
Var.:
hórdă, oárdă s. f.] – Din
pol. horda, rus. orda.hoardă (Dicționaru limbii românești, 1939)*hoárdă, V.
urdie.hoardă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hoárdă s. f.,
g.-d. art. hoárdei; pl. hoárdehoardă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hoardă f. V.
hordă și
ordie.