hipurit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIPURÍT s. m. Gen fosil de lamelibranhiate care au trăit în cretacicul superior; animal din acest gen. – Din
fr. hippurite.hipurit (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIPURÍT s. m. gen fosil de lamelibranhiate având valva inferioară conică, fixată, iar cea superioară liberă și cu căpăcel. (< fr.
hyppurite)
hipurit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HIPURÍT (‹
fr. {i})
s. m. Gen fosil de lamelibranhiate cu valvele modificate aberant: cea dreaptă este inferioară, conică alungită, fixată, iar cea stângă este superioară, în formă de capac și poroasă (
Hippurites). A trăit în Cretacic, intrând în compoziția calcarelor alături de recife.
hipurit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!hipurít s. m.,
pl. hipuríți