hippy (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÍPPY s. m. (Adesea adjectival) Tânăr nonconformist, contestatar, neglijent în îmbrăcăminte și uneori consumator de droguri sau cu înclinare spre promiscuitate etc.
V. beatnic. [Scris și:
hipi. –
Pr.:
hi-] –
Cuv. engl.hippy (Dicționar de neologisme, 1986)HIPPY s.m. Nume dat tinerilor care, prin modul de viață boem și prin ținuta lor vestimentară nonconformistă, se opun vieții convenționale a societății, încercând un protest naiv, neorientat și uneori cu tendințe antisociale. [Pron.
hipi. / < americ.
hippy].
hippy (Marele dicționar de neologisme, 2000)HÍPPY s. m. nume dat tinerilor care, prin modul de viață boem, prin ținuta vestimentară nonconformistă și, uneori, prin consumare de droguri și prin promiscuitate, se opun vieții convenționale a societății. ◊ epitet dat unui tânăr cu părul lung și îmbrăcat neglijent. ◊ (adj.) mișcarea, moda hippy. (< amer.
hippy)
hippy (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HIPPY (HIPPIE) (
cuv. din
engl. americană)
subst. Mișcare de tineret contestară, nonconformistă, apărută în anii '60 în S.U.A. și întemeiată pe refuzul societății de consum, al valorilor sociale și morale tradiționale; tânăr care face parte din această mișcare.
hippy (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*híppy1 (
angl.)
adj. invar.hippy (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!híppy2 (
angl.)
s. m.,
art. híppy-ul; pl. híppy, art. hippy-i