hipotrofie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIPOTROFÍE, hipotrofii, s. f. Dezvoltare insuficientă a volumului unui organ sau a unui țesut, datorită unei proaste nutriții ori unui proces maladiv. – Din
fr. hypotrophie.hipotrofie (Dicționar de neologisme, 1986)HIPOTROFÍE s.f. Dezvoltare insuficientă a unui organ sau a unui țesut. [< fr.
hypotrophie, cf. gr.
hypo – sub,
trophe – hrană].
hipotrofie (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIPOTROFÍE s. f. dezvoltare insuficientă a unui organ sau țesut. (< fr.
hypotrophie)
hipotrofie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hipotrofíe (-po-tro-) s. f.,
art. hipotrofía, g.-d. art. hipotrofíei; pl. hipotrofíi, art. hipotrofíile