hipolog (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIPOLÓG, -Ă, hipologi, -ge, s. m. și
f. Specialist în hipologie. – Din
fr. hippologue.hipolog (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))HIPOLÓG, -OÁGĂ, hipologi, -oage, s. m. și
f. idem
hipolog, -ă.hipolog (Dicționar de neologisme, 1986)HIPOLÓG, -Ă s.m. și f. (
Rar) Specialist în hipologie. [< fr.
hippologue].
hipolog (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIPOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în hipologie. (< fr.
hippologue)
hipolog (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hipológ s. m.,
pl. hipológi