hiperurbanism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIPERURBANÍSM, hiperurbanisme, s. n. Fenomen care constă în crearea unor variante fonetice, forme gramaticale, accentuări sau grafii necorecte
Vezi nota, datorită intenției vorbitorului de a evita o exprimare sau o grafie presupusă neliterară
Vezi nota; formă care rezultă din acest fenomen. – Din
fr. hyperurbanisme.hiperurbanism (Dicționar de neologisme, 1986)HIPERURBANÍSM s.n. Schimbare a formei corecte a unui cuvânt datorită unei analogii greșite și din dorința de a-l face să aibă un aspect mai literar; hipercorectitudine. [< fr.
hyperurbanisme, cf. gr.
hyper – în exces, lat.
urbs – oraș].
hiperurbanism (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIPERURBANÍSM s. n. schimbare a formei corecte a unui cuvânt datorită unei analogii greșite și din dorința de a-l face să aibă un aspect mai literar; formă care rezultă din această schimbare. (< fr.
hyperurbanisme)
hiperurbanism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!hiperurbanísm (-pe-rur-/-per-ur-) s. n., (forme)
pl. hiperurbanísme