hipercorectitudine (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIPERCORECTITÚDINE, hipercorectitudini, s. f. (
Lingv.) Greșeală de limbă care constă în folosirea de forme hipercorecte, datorită efortului conștient al vorbitorilor de a se conforma mecanic normelor limbii literare. –
Hiper – + corectitudine.hipercorectitudine (Dicționar de neologisme, 1986)HIPERCORECTITÚDINE s.f. Greșeală de limbă datorită efortului conștient al vorbitorilor de a se conforma mecanic normelor limbii literare; hiperurbanism. [<
hipercorect +
-itudine, după engl..
hyper-correction, fr.
hypercorrection, germ.
Hyperkorrektheit].
hipercorectitudine (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIPERCORECTITÚDINE s. f. greșeală de limbă izvorâtă din necunoașterea adevăratei forme a etimonului unui cuvânt de către vorbitor și din teama acestuia de a nu greși, din efortul conștient de a se conforma mecanic normelor limbii literare; hiperliterarizare. (după fr.
hypercorrection)
hipercorectitudine (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hipercorectitúdine s. f.,
g.-d. art. hipercorectitúdinii; pl. hipercorectitúdini