hipercorect (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIPERCORÉCT, -Ă, hipercorecți, -te, adj. (
Lingv.; despre forme gramaticale, despre cuvinte, grafii etc.) Care este eronat din cauză că i s-a aplicat, prin analogie, o regulă lingvistică valabilă pentru alte situații; care conține o greșeală
Vezi nota 1 izvorâtă
Vezi nota 2 din teama de a nu greși. – Din
fr. hypercorrect.hipercorect (Dicționar de neologisme, 1986)HIPERCORÉCT, -Ă adj. (
Despre pronunțări, grafii, forme gramaticale) Care conține o greșeală izvorâtă din teama de a nu greși. [< fr.
hypercorrect].
hipercorect (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIPERCORÉCT, -Ă adj. (lingv.) formă ~ă = hiperurbanism. (< fr.
hypercorrect)
hipercorect (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hipercoréct adj. m.,
pl. hipercorécți; f. hipercoréctă, pl. hipercorécte