hil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIL, hiluri, s. n. 1. (
Anat.) Porțiune la suprafața unui organ pe unde pătrund vasele sangvine și nervii.
2. (
Bot.) Cicatrice aflată pe învelișul seminței, la locul unde aceasta s-a desprins de piciorușul ovulului. – Din
fr. hile, lat. hilum.hil (Dicționar de neologisme, 1986)HIL s.n. (
Biol.) Punct în care se leagă un vas de sânge cu un organ format din țesut spongios. ♦ (
Bot.) Locul de inserare al funiculului la semințe. [< fr.
hile, cf. lat.
hilum].
hil (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIL s. n. 1. punct în care se leagă un vas de sânge cu un organ din țesut spongios. 2. (bot.) loc de inserție a funiculului pe sămânță. (< fr.
hile, lat.
hilum)
hil (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)Hil =
Hyllus.hil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hil s. n.,
pl. híluri