chihăi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)chihăí (-ăésc, -ít), vb. –
1. A tuși. –
2. A importuna, a deranja. Creație expresivă,
cf. chicoti; se întîlnește cu alte creații spontane de același tip, cum sînt:
chifui, vb. (a bombăni);
chifti, vb. (a rîde);
hihăi, vb. (a hohoti) etc. Sensul 2 pare a fi suferit influența lui
cehăi. –
Der. chihăitură, s. f. (atac de tuse).