hieroglifă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIEROGLÍFĂ, hieroglife, s. f. Semn sau caracter din scrierea vechilor egipteni, care reprezenta noțiunile prin figuri de ființe și de obiecte. ♦
Fig. (
ir.) Scris neciteț, indescifrabil. [
Pr.:
hi-e-. –
Var.:
ieroglífă s. f.] – Din
fr. hiéroglyphe.hieroglifă (Dicționar de neologisme, 1986)HIEROGLÍFĂ s.f. 1. Semn al scrierii vechilor egipteni, care reprezenta cu ajutorul unor figuri lucrurile sau ființele despre care se scria. ◊
Teoria hieroglifelor = teorie agnostică potrivit căreia senzațiile și reprezentările omului nu sunt o copie a obiectelor, ci numai semne convenționale, simboluri, care nu au nimic comun cu obiectele reale și cu însușirile lor.
2. (
Fig.; ironic) Scris urât, neciteț, indescifrabil; lucru greu de descifrat. [Pron.
hi-e-, var.
ieroglifă s.f. / < fr.
hiéroglyphe, cf. gr.
hieros – sacru,
glyphein – a grava].
hieroglifă (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIEROGLÍFĂ s. f. 1. semn al scrierii ideografice a vechilor egipteni, stilizare de ființe sau lucruri. 2. teoria ~elor = concepție potrivit căreia senzațiile, percepțiile și reprezentările nu sunt imagini obiective, ci numai semne convenționale, simboluri, care nu au nimic comun cu obiectele reale și cu însușirile lor. 3. (fig.; ir.) scris urât, neciteț, indescifrabil; lucru greu de descifrat. 4. (pl.) urme proeminente, alungite sau ramificate, întâlnite în straturile geologice. (< fr.
hiéroglyphe)
hieroglifă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HIEROGLÍFĂ (‹
fr. {i}; {s}
gr. hieros „sacru” +
gliphein „a sculpta”)
s. f. 1. Semn din scrierea vechilor egipteni cu o valoare figurativă (pictogramele) sau ideografică (ideogramele). Primele
h. au fost descifrate (1821) de egiptologul francez
J. Fr. Champollion. 2. (GEOL.) Impresiuni proeminente, alungite și ramificate, întâlnite pe suprafețele inferioare ale stratelor de gresii fine și de aleurite. În funcție de geneză, se deosebesc: mecanoglife, pedoglife, bioglife, reoglife.
hieroglifă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hieroglífă (hi-e-ro-gli-) s. f.,
g.-d. art. hieroglífei; pl. hieroglífe