hidrură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIDRÚRĂ, hidruri, s. f. Combinație a hidrogenului cu alte elemente chimice. ◊ (
Chim.)
Hidrură de bor = boran
Vezi nota. – Din
fr. hydrure.hidrură (Dicționar de neologisme, 1986)HIDRÚRĂ s.f. (
Chim.) Combinație între hidrogen și un alt element. [< fr.
hydrure].
hidrură (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIDRÚRĂ s. f. 1. combinație a hidrogenului cu un alt element chimic. 2. compus binar al unui metal cu hidrogenul. (< fr.
hydrure)
hidrură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hidrúră (hi-dru-) s. f.,
g.-d. art. hidrúrii; pl. hidrúri