hidroterapie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIDROTERAPÍE, hidroterapii, s. f. Tratament medical care constă în întrebuințarea apei sub formă de băi, dușuri, aburi etc. la diferite temperaturi; hidropatie. – Din
fr. hydrothérapie.hidroterapie (Dicționar de neologisme, 1986)HIDROTERAPÍE s.f. Metodă de a trata anumite boli cu apă (prin băi, dușuri etc.). [Gen.
-iei. / < fr.
hydrothérapie, cf. gr.
hydor – apă,
therapeia – tratament].
hidroterapie (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIDROTERAPÍE s. f. tratament bazat pe utilizarea apei (băi, dușuri, afuziuni etc.); hidropatie, hidroterapeutică. (< fr.
hydrothérapie)
hidroterapie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hidroterapíe (hi-dro-) s. f.,
art. hidroterapía, g.-d. art. hidroterapíei; pl. hidroterapíi, art. hidroterapíilehidroterapie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hidroterapie f. tratamentul boalelor cu ajutorul apei reci (băi, dușuri).