hidrotehnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIDROTÉHNIC, -Ă, hidrotehnici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu folosirea apei și cu proiectarea și executarea lucrărilor de folosire a apei, a energiei hidraulice și a lucrărilor de prevenire a distrugerilor provocate de ape.
2. Adj. Privitor la hidrotehnică (
1), care aparține hidrotehnicii. – Din
fr. hydrotechnique, germ. Hydrotechnik.hidrotehnic (Dicționar de neologisme, 1986)HIDROTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la hidrotehnică. [< fr.
hydrotechnique].
hidrotehnic (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIDROTÉHNIC, -Ă I.
adj. referitor la hidrotehnică. II. s. f. ramură a tehnicii care studiază aplicațiile practice ale energiei hidraulice, precum și lucrările de prevenire a distrugerilor provocate de ape. (< fr.
hydrotechnique, /II/ germ.
Hidrotechnik)
hidrotehnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)HIDROTÉHNIC, -Ă, hidrotehnici, -ce, adj. 2. Privitor la hidrotehnică (
1), care aparține hidrotehnicii. – Din
fr. hydrotechnique, germ. Hydrotechnik.hidrotehnic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HIDROTÉHNIC, -Ă (‹
fr. {i})
adj. Privitor la hidrotehnică, care aparține hidrotehnicii; care se referă la folosirea apei și a energiei hidraulice. ◊
Sistem h. = ansamblu de construcții și de amenajări constituit din noduri hidrotehnice reunite prin cursuri de apă amenajate sau prin construcții de transport al apei (canale, conducte); este destinat utilizării în scopuri energetice, pentru navigație, irigații, alimentări cu apă, piscicultură etc.
hidrotehnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hidrotéhnic (hi-dro-) adj. m.,
pl. hidrotéhnici; f. hidrotéhnică, pl. hidrotéhnice