hidrofon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIDROFÓN, hidrofoane, s. n. Aparat utilizat pentru
semnalizarea sub apă cu ajutorul sunetelor, format din microfoane acționate electromagnetic. – Din
fr. hydrophone.hidrofon (Dicționar de neologisme, 1986)HIDROFÓN s.n. Aparat pentru semnalizarea prin sunete sub apă, format din microfoane acționate electromagnetic. [< fr.
hydrophone].
hidrofon (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIDROFÓN s. f. aparat pentru semnalizarea prin sunete sub apă, care transformă oscilațiile acustice în oscilații electrice. (< fr.
hydrophone)
hidrofon (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HIDROFÓN (‹
fr.)
s. n. Traductor electroacustic intens (montat pe o navă sau lângă mal) destinat captării și transformării oscilațiilor acustice în oscilații electrice. A fost inventat de Max Mason, în 1917. Este folosit la prospecțiuni petroliere, explorarea seismică a mărilor și oceanelor, detectarea bancurilor de pești.
hidrofon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hidrofón (hi-dro-) s. n.,
pl. hidrofoáne