hidrofobie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIDROFOBÍE, hidrofobii, s. f. 1. (
Chim.) Însușire a unei substanțe de a fi hidrofobă.
2. (
Med.) Teamă patologică de contactul corporal cu apa. ♦ Aversiune pentru consumarea apei sau a altor lichide, caracteristică unor boli ca turbarea, meningita, tetanosul, isteria etc. – Din
fr. hydrophobie.hidrofobie (Dicționar de neologisme, 1986)HIDROFOBÍE s.f. 1. Proprietate a unei substanțe de a fi hidrofobă.
2. Teamă morbidă de apă (manifestată ca simptom al turbării, al tetanosului etc.). ♦ Turbare. [Gen.
-iei. / < fr.
hydrophobie].
hidrofobie (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIDROFOBÍE s. f. 1. proprietate a unui material de a fi hidrofob. 2. teamă patologică de apă (în tetanos, meningită, turbare). (< fr.
hydrophobie)
hidrofobie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hidrofobíe (hi-dro-) s. f.,
g.-d. art. hidrofobíei; pl. hidrofobíi, art. hidrofobíile