hidrocarbură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIDROCARBÚRĂ, hidrocarburi, s. f. Combinație chimică alcătuită din carbon și hidrogen. – Din
fr. hydrocarbure.hidrocarbură (Dicționar de neologisme, 1986)HIDROCARBÚRĂ s.f. Compus organic alcătuit din carbon și hidrogen. [< fr.
hydrocarbure].
hidrocarbură (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIDROCARBÚRĂ s. f. compus organic din carbon și hidrogen. (< fr.
hydrocarbure)
hidrocarbură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hidrocarbúră (hi-dro-) s. f.,
g.-d. art. hidrocarbúrii; pl. hidrocarbúrihidrocarbură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hidrocarbură f. orice corp format prin combinarea hidrogenului cu carbonul (ca benzina, naftalina, etc.):
petrolul și parafina sunt amestecuri de hidrocarburi.